> cuprins; pagina: 1; 2; 3; 4;

Perusul, pe numele lui stiintific "Melopsittacus undulatus" este originar din Australia, insa in scurt timp a ajuns una dintre raspandite pasari ca animale de casa (pet), datorita faptului ca sunt usor de intretinut. Datorita relativei simplitati a intretinerii si a costurilor implicate destul de mici, de multe ori se prefera achizitionarea a doua sau mai multor exemplare.

In general sunt crescuti pentru coloritul, cantecul si voiciunea lor. Unii se pot dresa sau chiar sa fie invatati sa vorbeasca. Nu putine sunt cazurile in care se ataseaza foarte tare de anumite persoane de familie, in special de cei care au grija de ei. Se supara foarte tare cand nu-si vad stapanii timp indelungat, iar bucuria e pe masura la revedere. Sentimentele sunt reciproce: perusii au un mod al lor secret care ne fac sa ne indragostim de ei inca din primele clipe in care i-am vazut.

Perusii sunt printre cei mai indragite dintre animale de companie. De obicei, de crescutul lor se ocupa copii, dar aceasta pasiune ii va captiva si pe parinti (exact asa s-a intamplat si in cazul meu). Nu sunt pretentiosi la mancare sau la intretinere.

Daca pentru un caine, 1 an este cat 7 ani ai unui om, in cazul perusilor proportia este putin mai mare. 1 an "perusesc" este echivalentul a 9-10 ani ai oamenilor. In primul an, proportia este chiar mai mare, pentru ca un perus de 8-9 luni este deja matur.
Un perus poate trai pana la 10 ani, dar sunt care si depasesc aceasta varsta. Iar cand moare, un perus duce cu el si o parte din stapanul sau. Da, moartea unui unei pasarele atat de mici provoaca o suferinta foarte mare pentru unii. Nu vreau sa par cinic, dar de acest aspect ar trebui tinut cont cand se doreste achizitionarea nu numai a unui perus, ci a unui animal de casa in general.

Ma gandesc ca stiti ca un perus are pene si aripi, un cioc, doi ochi, doua urechi (care nu se vad!), doua picioare. De aceea nici nu mai pomenesc de ele, doar de particularitatile acestora. Un perus dezvoltat normal are 17-18 centimetri, un colorit viu si este foarte voios. Foarte, foarte voios! Exista si un soi de perusi care au dimensiuni de doua ori mai mici. In general nu exista probleme in coexistenta a mai multor soiuri de perusi in aceeasi cusca. Nici imperecherea n-ar trebui sa fie ingreunata.

In mod normal ei sunt de culoare verde, dar prin incrucisari s-au obtinut perusi galbeni, albastri, violeti, sau albi (am avut unul din acesta mai demult). Si cred ca inca se mai "lucreaza" si la alte culori. Sunt exemplare care au diferite combinatii de culoare: galben cu verde, alb cu albastru, gri cu albastru, negru cu galben, negru cu verde, negru cu albastru etc. Iar dispunerea culori poate fi sub diferite modele, de exemplu striatii, pete sau confundate (amestecate).

Dupa cum am mentionat undeva anterior, s-ar putea distinge doua "modele" de perusi. Primul si cel mai raspandit ar fi cel asemanator cu exemplarul din stanga, din poza. Penele din jurul capului sunt mai pronuntate, de asemenea penele din jurul ciocului sunt usor mai mari. Al doilea "tip", pare sa fie mai mult dintr-o "bucata", avand coloritul capului asemanator cu restul corpului, iar penele sunt mai mici. In general, al doilea gen de perus este mai mic si ceva mai slabut (si din aceasta cauza sunt si putin mai greu de tinut in mana).

Cum se distinge barbatusul de femela? Simplu. Dar femela de barbatus? La fel de simplu. Cand au cateva luni, in jurul narilor li se formeaza o culoare caracteristica fiecaruia. Astfel in jurul narilor unui mascul va fi o culoare albastruie, iar "nasucul" la o femela e maro. Aceste culori se disting cel mai bine cand ajung la maturitate.

O intrebare care am primit-o de cateva ori pe email si m-a pus putin in dificultate se refera la ... diferenta dintre un perus adult si unul puiut. Mi-a fost greu sa raspund pentru ca diferentele dintre un adult si un pui sunt destul de evidente, dar sunt greu de descris. Un pui este mai mic (evident), este mai dragalas (iarasi evident) si cel mai mare indiciu este ca un pui este mai pufos; are penele mai mici si ii confera un aspect pufos si rotunjit. Cand veti vedea un perus "bebe" si un perus adult alaturi, va veti da seama imediat care cine este.

Ce am observat mai ales la perusii mei este faptul ca barbatusul este mai linistit, mai bland si grijului si canta foarte mult. Femelele au un spirit protectiv mai pronuntat, de aceea sunt ceva mai "batause" si dezordonate (in sensul ca strica tot ce apuca). Desigur aceste trasaturi sunt diferite de la exemplar la exemplar.

In general perusii sunt foarte activi, nu stau deloc locului. De aceea, inainte a achizitiona unul, sa va ganditi sa va luati adio la linistea din casa. Pe mine nu ma deranjeaza acest lucru, chiar ma distreaza, mai ales cand ma iau la intrecere cu ei si se enerveaza pe mine. Si atunci au loc mici certuri. Detalii despre perusii mei gasiti aici .

Exista o vorba care e foarte adevarata: inceputul cel e mai greu. Foarte adevarata! Inclusiv in dorinta de a avea un animal de casa, cum e un perus. Iar daca experienta este mai mica, situatia se complica uneori. Modul de alegere depinde in mare masura si de cum dorim noi sa fie acel perus in colivia noasta. Pardon, in casa noastra... Greul consta in alegerea propriu-zisa, de multe ori suntem nehotarati, iar dupa ce ne-am decis si am facut o alegere, realizam apoi ca am dorit altceva.

Cei mai multi dintre dumneavoastra vor alege, probabil, un perus care sa fie atasat de stapanul sau, sa poata fi dresat usor etc. Insa aici e cel mai complicat, pentru ca perusii sunt totusi pasari si e ceva mai greu sa fie invatati, de exemplu, sa stea pe umarul nostru. Dar nu sunt deloc putine cazurile in care perusii sunt foarte ascultatori de stapanii lor.

Daca va doriti un asemenea perus, atunci veti urmari sa achizitionati un pui, de preferinta mascul, si care va fi crescut singur. Nu spun ca aceasta e reteta spre "succes", dar sunt mai mari sansele. Un perus crescut de mic poate va fi mai docil, masculii in general sunt mai prietenosi (unii spun ca sunt si mai inteligenti, dar mi se pare putin cam misogina afirmatia... au si femelele anumite calitati mult peste barbatusi... dar intr-adevar barbatusii sunt ceva mai sociabili). Se intampla ca un perus care are pereche sa uite de stapanul sau, de aceea se prefera singuri; iar barbatusii suporta mai usor singuratatea.

Daaaar (exista un mare "dar" aici) avand in vedere ca perusii sunt pasari sociabile, este de preferat ca ei sa traiasca in grup, sau macar sa aiba o pereche. Situatia descrisa anterior este pentru a modela mai usor comportamentul unui perus asa cum am vrea noi, insa nu prea e agreata. Pentru ca... nimeni nu vrea sa fie singur si acest lucru e valabil si in cazul perusilor. Chiar daca un perus ne face pe plac cand il vedem ca sta pe deget, se joaca pe umarul nostru, vine la noi cand il chemam, ar fi frumos sa ii facem si noi pe plac lui. Cand il veti vedea ca are un cantec calm (parca soptit) si va atinge usor gratiile coliviei, inseamna ca i-ar prinde afectiunea unei perechi.

Sper sa am reusit sa descriu cat de cat dilema un singur perus versus mai multi perusi. Probabil n-am abordat problema foarte neutru, fiind adeptul in a avea doi sau mai multi perusi.

Indiferent cum veti opta, e bine de stiut cateva lucruri inainte de a avea pasari de casa.
- se vor cauta cei care sunt mai speriosi, pentru ca aceasta demonstreaza tinerete, voiciune si sanatate;
- penajul sa fie curat; daca se afla intr-o perioada care ii cad penele, atunci trebuie analizat modul cum cad.
- se vor evita perusii cu una sau mai multe dintre simptomele descrie in paragraful ingrijire medicala.
- asigurativa ca ii puteti oferi toate conditiile de trai decent pentru un perus.

Perusii sunt printre cele mai usor de intretinut animale de casa. Eu le cumpar la ai mei o punga cu mei (cam 500g) si le ajunge cam o luna. Desigur le mai administrez si hrana aditionala cum ar fi mere, morcovi, salata, varza, chimen, granule mici de porumb, ou fiert si coaja de ou (de gaina!). Ca orice pasare care se respecta, perusii consuma, in general, seminte uscate. Cand depun oua, femelele consuma cu mare placere ou fiert, precum si coaja acestora. Oul fiert e bun ca sursa de proteine (mai ales pentru pui). Fructele sunt si ele prin pe lista preferintelor, mai ales merele, perele, morcovii, salata si multe, multe altele.

Meiul este hrana principala, un fel de nuca sau aluna pentru veverita. De aceea trebuie sa aia aiba in permanenta. Meiul este de trei feluri: alb (cel mai bun), galben si rosu. Ideal este sa fie amestecate, insa cel alb sa fie preponderent, mai ales pentru hranirea puilor, deoarece are coaja mai subtire si e mai usor de desfacut. Meiul rosu are coaja mai tare, dar este si foarte hranitor. Apropo de coji: din cutia cu mancare trebuie inlaturate cojile ce apar. Perusul are un talent nemaipomenit in descojire, insa cojile le lasa in cutie, care se aduna si nu mai are acces la semintele ramase.

Diferite feluri de mancare se pot amesteca. V-as putea recomanda si o "reteta": mar si morcov ras si amestecat cu 2-3 lingurite de pesmet. Se mai poate razui ou fiert (albus si galbenus) si se pot pune si cateva coji de oua. In cazul in care puneti ou fiert, amestecul nu trebuie sa stea mai mult de doua zile in colivie, pentru ca se altereaza.
Desi amestecurile sunt foarte indicate, eu prefer sa pun fiecare fel de mancare separat, pentru ca perusii pot sa consume doar un fel de sortiment, iar restul este pierdere.

Pentru asigurarea anumitor nutrimente si vitamine sau pentru refacea perusului dupa o anumita boala, se recomanda branza de vaca (sa fie nesarata!) sau iaurtul simplu. Detalii despre puteti citi in sectiunea dedicata perusilor de pe forum (link-ul se deschide in pagina separata).

E bine ca hrana sa fie din mai multe feluri. Astfel pasarea poate alege dupa bunul plac. Semintele se pun, de obicei, in cutiile din colivie. Sunt niste dispozitive speciale care se pot atasa de colivie printre gratii si sunt destul de comode mai ales pentru realimentarea lor, dar eu nu le prefer pentru ca pasarile mai scapa cate un bob, acela cade si e o pierdere. Cojile de mei cad si ele pe fundul coliviei, iar daca perusul da din aripi face dezastru pe langa colivie. Daca aveti mai multi perusi, e bine ca mancarea sa fie pusa intr-un vas mai mare (mai alungit) pentru ca au obiceiul sa manance in acelasi timp, iar o "masa" mai mica poate isca conflicte. Sau se poate pune in mai multe vase. Daca sunt infometati pentru ca nu au avut hrana timp indelungat, pot avea loc mici certuri in momentul in care li se administreaza mancare.
Fructele si legumele se razuiesc si se pun si ele intr-o cutiuta. Daca observati ca nu se atinge de ele, incercati sa le dati bucati mai mari prinzandu-le intre gratiile coliviei.

Apa se pune cutiute si trebuie schimbata o data la doua-trei zile. Sunt in comert niste vase speciale numite adapatori, pe care le recomand recomand calduros, sunt foarte comode si pentru perusi, cat si pentru proprietarii acestora. In general, perusii nu prea consuma multa apa.
O data pe luna inlocuiti apa din adapatoare cu ceai de musetel fara zahar, pentru a-i ajuta la eliminarea toxinelor. Desigur, ceaiul sa fie rece; daca nu, in cel mai bun caz se deformeaza adaptatoarea (care e din plastic) sau in cazul rau va alegeti cu perusi fierti! Ceaiul sa nu ramana mai mult de doua zile, pentru ca isi schimba proprietatile tamaduitoare.

Produsele alimentare si apa trebuiesc puse in vase curate. Evitati pe cat posibil seminte mai dubioase, cum ar fi neghina, care provoaca indigestie. De asemenea nu administrati alcool (sub nici o forma!!!), ciocolata, cartof, sare sau alte produse din acestea. Mai bine intrebati un specialist inainte. Diferite alimente cum ar fi oul fiert, e bine sa fie administrat pentru o singura zi, deoarece se altereaza si... e de rau dupa aceea. In sezonul rece, acest gen de mancare poate sta si doua zile, dar nu mai mult!.
Evitati alimentele ce contin sare si NU sarati anumite tipuri de alimente (cum ar fi branza de vaca, oul). Sarea provoaca diaree intensa si duce la deces.

Alegerea hranei: Cel mai indicat este sa cumparati mancarea perusilor de la un magazin de specialitate, pentru a fi sigur ca este preparata corespunzator. Corect? Nu prea; unele sortimente pe care le veti intalni sunt mai mult pentru a atrage a duce in eroare clientul si pentru a va castiga cat mai multi bani.

Personal, cand cumpar o punga de mei, aleg felul simplu, in sensul sa nu fie amestecat cu alte seminte. Se intampla ca acele seminte sa nu fie consumate si reprezinta o risipa; nu mai spun ca trag la gramaj. De aceea, seminte de alt gen le iau si le pun separat in cutiute. Daca constat ca perusul consuma prea mult din acele seminte, le administrez periodic, pentru ca exista risc de intoxicatii.

Puteti sa faceti la fel ca mine sau puteti sa alegeti preparate gata facute (unde semintele sunt, teoretic, in cantitati corespunzatoare). Totusi, pentru un incepator e bine ca sa aleaga a doua varianta.

> cuprins; pagina: 1; 2; 3; 4;