Skip to main content

Perusi (pagina 3)

Dresaj:

Eu nu am reusit pana acuma sa dresez un perus. De fapt nici nu ma pricep la asa ceva. Tot ce am reusit sa fac e sa nu se sperie de mine cand ma apropiu, chiar stau sa ii ating. Daca reusiti, scrieti-mi!

In primul rand va trebuie un exemplar mai bland. Iar pentru a fi bland, e indicat sa achizitionati un perus cat mai tanar. Incercati sa bagati mana in cusca si lasati-o pana se mai linisteste. Repetati cateva zile, apoi incepeti sa va agitati mana foarte usor. Asta inca cateva zile. In tot acest timp vorbiti-i cu un limbaj mai bland. Dupa ce credeti ca s-a obisnuit cu prezenta mainii, incercati sa-l prindeti, insa cu miscari usoare. Nu-l bruscati, iar daca se agita prea tare, renuntati si luati totul de la inceput. Daca se agita prea tare exista pericolul sa se loveasca de peretii locului unde se afla si atunci e necaz mare.

Daca l-ati prins, tineti-l doua-trei minute, apoi eliberati-l inapoi in cusca. Si vorbiti-i.... A doua zi o luati de la inceput.

Prin procesul acesta invatati perusul sa nu se sperie de prezenta dumneavoastra, chiar sa stea pe deget... dar asta dupa zile multe de lucru. Mai sunt si alte lucruri care le poate invata, dar foarte greu si cu multa multa rabdare din partea proprietarului. Cum ar fi sa vorbeasca.De cele mai multe ori, procesul de a face perusii sa vorbeasca se lasa cu esec.

Majoritatea perusilor care se gasesc la magazine sunt crescut in colective mari si nu prea au parte de afectiunea ingrijitorului. In general, "educarea" unui perus este foarte simpla daca este crescut de mic si fara sa-si fi schimbat stapanii. Este foarte simpla, in sensul ca dresarea se face oarecum de la sine. Jucati-va el (ea, ei sau ele) ori de cate ori aveti timp; va veti cunoaste mai bine si, de ce nu, veti fi implinit(a) sufleteste, perusii sunt niste vietati extraordinare... incercati si va asigur ca nu veti regreta!

Inmultire:

Ei si am ajuns si la partea mai interesanta! Inmultirea perusilor. De la perusi, de fapt de la papagali in general, oamenii ar trebui sa invete cate ceva. Daca s-a format un cuplu, slabe sanse sa se mai desparta. Numai daca sunt separati din motive independente de ei. Cat sunt ele de mici, totusi tin unul la altul, chiar daca se mai cearta ei din cand in cand. Totusi, uneori se mai observa cazuri izolate de "infidelitate".

Daca au conditii bune de trai (hrana suficienta, igiena si mai ales sunt lipsiti de agitatie exterioara), o pereche de perusi pot face pui. Desigur, prima data femela depune oua. Maturitatea perusilor vine pe la 8-9 luni. De atunci, daca cei doi se inteleg bine, pot avea oua oricand.

In general, in perioada reproducerii, se poate observa o mai mare afectivitate a celor doi. Sunt mult mai "iubareti". Si numai va treziti ca femela a depus un ou. Dupa doua zile altul. Dupa alte doua zile, al treilea ou si tot asa pana va avea cam 5-6. Pot fi exceptii cand sa aiba 9-10 oua, am auzit cazuri in care au avut 13 oua! Acestea sunt de marimea unei alune, poate putin mai mari.

Insa pentru aceste oua trebuie un cuib. Acestea sunt formate, de obicei, din placaj, iar jos au oscorbura unde pot fi puse ouale. Cuiburi se gasesc in comert, la magazine specializate. Cuibul se ataseaza de cusca, unde se taie cateva gratii in zona intrarii in cuib. La coliviile mari, cuibul se poate introduce inauntru. Absenta cuibului va face ca femela sa caute un coltisor si va incerca sa-si depuna ouale acolo (doar nu le va tine in ea!). Am auzit cazuri in care incerca sa le urce undeva mai sus, insa le scapa si acestea erau numai bune de omleta! Credeti-ma ca o femela patimeste foarte mult daca nu are un cuib la indemana. Absenta cuibului duce la cresterea sanselor ca ouale sa nu eclozeze, uneori la 100%.

Un cuib poate fi construit din lemn (scandura sau placaj, ultimul fiind cel mai indicat) si sa fie destul de mare astfel incat sa incapa usor un perus cu aripile intinse. Adica sa aiba in jur de 12-13 cm inaltime si peste 20 cm lungime si latime. Ganditi-va ca puii cand vor fi mari, femela va trebui sa isi deschida aripile pentru a-i acoperi pe toti. In centrul de greutate al podelei trebuie prevazuta sa fie o mica adancitura. Se recomanda ca partea superioara a cuibului (acoperisul) sa fie detasabila, pentru a permite curatirea si observarea mai usoara.

Recomand ca instalarea cuibului sa se faca la 3-4 luni dupa ce ati cumparat cuplul (sau perechea pentru cel singur), timp in care ei sa se cunoasca mai bine si sa se adapteze la noua locuinta.

Dupa 18 zile dupa ce a depus primul ou, va iesi primul pui. Dupa doua zile al doilea "sosit" si tot asa. Pe perioada clocirii, cel putin la mine, doar femela a stat pe oua, barbatusul ii aducea hrana. Barbatusii sunt mai neindemanatici si nu reprezinta niste "closti" bune (daca va incerca sa stea pe oua, in timp ce femela mai iese putin la aer, veti constata uneori intamplari de-a dreptul bizare; cum ar fi faptul ca sta undeva langa ou si il cheama sa intre sub el... cel putin asa face Ricky al meu). Dar rolul de tata si-l joaca foarte bine!!! Sunt foarte afectivi si sunt prezenti "la raport" de fiecare data cand sunt chemati (atunci femela bate usor cu ciocul in peretele cuibului). Mai vin si nechemati, ceea ce "sotia" apreciaza, dar uneori nu prea sunt de acord cu prezenta lor in preajma cuibului (mai ales cand ies puii, iar "tati" vrea sa mai stea prin cuib).

In salbaticie barbatusii zboara cat e ziua de lunga in cautare de hrana, dar in captivitate este scutit de aceste drumuri; problema este ca va aduce femelei doar ce are la dispozitie... Macar in aceasta perioada, hrana sa fie cat mai sanatoasa si mai variata. Puii au un ritm de crestere intens, de aceea au nevoie de multa "materie prima" (proteine). Sa includeti cate un ou de gaina (cel putin de doua ori pe saptamana dupa ce a iesit primul pui), care sa fie fiert tare; nu trebuie neaparat sa fie razuit. Dati-le inclusiv coaja. Meiul este obligatoriu sa fie in permanenta. Mai sunt in comert un fel de piatra sau oase de sepie care le ajuta la digestie(ati vazut pasarile cum mananca nisip?) si le furnizeaza si calciu; nu ar fi rau sa le luati.

Hrana juniorilor va fi asigurata de cei doi parinti. In perioada aceasta ar fi bine sa le administrati hrana moale cum ar fi mamaliga sau ou fiert. Meiul nu ar trebui sa lipseasca.

Puiul abia iesit din ou este foarte mic si neajutorat; are nevoie de toata grija parintilor sai, de aceea e bine sa fie lasati in pace. Nu umblati in colivie (in cuib sub nici o forma!) decat daca este necesar: schimbarea hranei, curatirea coliviei etc. Un pui de o saptamana a crescut de aproape trei ori decat a fost cand a iesit din ou.

Probleme ce pot aparea:

Daca intentionati sa inmultiti perusii (si papagalii in general), fiti foarte atenti cand cumparati masculul. Sa fie dezvoltat foarte normal, daca se poate sa aiba ceva "experienta" in trecut. De multe ori ouale nu mai eclozeaza din cauza masculului. De asemenea cand vine clipele magice, adica timpul in care ar trebui sa eclozeze, sa faceti diferite observatii. Daca nu vor iesi puii, dupa cateva zile ar fi bine sa scoateti ouale, pentru ca vor reprezenta doar o sursa de cearta intre perusi.

Puii sunt slabi si bolnaviciosi? La aceasta intrebare va pot da trei raspunsuri: nu au parte de o hranire corespunzatoare, ei sau parintii sufera de vreo boala sau ... cei doi parinti sunt rude apropiate. Probabil la ultima la afirmatie trebuie niste explicatii: uneori doi perusi care sunt frati au oua, dar din cauza endogamiei, puii vor iesit ca vai de capul lor (si nu traiesc prea mult). Pentru a evita, pe viitor asemenea probleme, intrebati la magazin sau cumparati perusi de la magazine diferite. Sau, daca va permiteti, faceti-le teste ADN. Ar fi o idee buna, dar nici chiar asa!

Din cauza lipsei de experienta sau parintii nu inca nu s-au dezvoltat complet, primele "ture" de oua s-ar putea lasa cu esecuri. Se poate intampla ca doar a treia sau a patra oara sa iasa pui.
De asemenea nu va lasati impresionati de numarul mare de oua; o data la doua zile trebuie sa iasa un pui, dar ritmul lor de crestere va determina ca mama sa nu se poata ocupa de ouale ramase, iar acestea nu vor ecloza. La o saptamana de la expirarea "termenului" oualor din care nu au iesit pui, e clar ca nu mai sunt de folos, de aceea ar fi bine sa scoateti ouale ramase, ca numai incurca.
Se mai intampla sa vedeti cateodata oua sparte. Asta inseamna ca femela a simtit ca acele oua nu sunt bune sau ca le-a expirat perioada de eclozare.

Dupa ce are trei saptamani si cateva zile, puiul va da sa iasa din cuib. Probabil il veti mai vedea stand pe fundul coliviei. Lasati-l, ca sa se invete sa mearga si sa manance, puteti chiar sa il scoateti din cusca, dar sa va purtati frumos cu el; totusi, dupa un timp puneti-l la loc. Cam dupa o luna, puiul este dezvoltat, poate chiar sa zboare. In cazul in care constatati ca mama depune iarasi oua, iar puiul are cel putin sase saptamani, il puteti separa.. Daca sunt mai multi pui, cei tineri sunt mai putin dezvoltati decat fratele lor mai mare si s-ar putea sa mai trebuiasca sa fie tinuti alaturi de mama... nu stiu, nu am experienta despre asemenea aspect!!! Oricum, eu nu prea sunt de politica de ai desparti, chiar daca exista riscul sa femela sa nu poata avea grija de oua.

Tributul cerut de dragostea de mama:

Femelele care depun oua pot avea o problema fatala; si anume hernia. Aceasta este provocata de enormul efort pe care il depun cand scot ouale, mai ales daca sunt mai mari.

Hernia nu se poate preveni singura alternativa ramand ca femela sa nu depuna oua, sau cel putin sa fie impiedicata sa le puna asa des. Nu exista nici tratament (sau cel putin eu nu stiu de vreunul), iar moartea dupa survine 2-3 zile de chinuri.
Cel mai evident simptom il reprezinta un fel de inflamatie de culoare maronie, aflata undeva langa cloaca femelei. Exista in unele cazuri in care se poate observa un lichid maro prin cuib sau prin cusca. La un moment dat, pasarea incepe sa fie retrasa, sa-i nu-i mai pese nimic; in fazele finale este foarte inerta si are un aspect de burete.