Se spune ca matematica este "mama tuturor stiintelor exacte", reprezentand baza, pe care se "construiesc" celelalte stiinte. Fiecare stiinta imprumuta cate ceva din "trupul" matematicii.

Daca exista o stiinta care sa se bazeze toate stiintele exacte, care ar fi aceea? Nu sunt in stare sa raspund, insa se poate observa foarte usor ca astronomia reprezinta rodul combinarii multor stiinte exacte. Prin astronomie se studiaza Universul cu tot (absolut tot) ce cuprinde acesta. Prin fizica se afla cauza principala a existentei tuturor obiectelor cosmice, chimia si geologia le explica compozitia, geografia arata amplasarea acestora in spatiu. Aceste exemple ar putea continua, iar toate fiind cuprinse in sfera astronomiei.

Astronomia nu este o stiinta chiar noua, chiar si in antichitate au fost minti luminate care nu doar au admirat cerut instelat, dar au si incercat sa-si explice fenomenele de pe bolta cereasca. De-a lungul timpului a pus multe intrebari care nu tin neaparat de aceasta stiinta ci si de natura umana... suntem singuri in Univers? Astronomia si astronautica sunt doua suflete intr-un singur trup. Prima reprezinta insusi stiinta si, respectiv, a doua se ocupa cu "navigarea" (explorarea) astrelor.

Cosmosul este infinit in cele trei dimensiuni ale sale si in timp. Atribuiti-i dumneavoastra niste dimensiuni si va voi spune ca Universul este mult mai mare. Mariti valorile (daca vreti) de o mie sau de un milion de ori si nici nu veti atinge nici macar a miliarda parte din el. Totusi, materia acestuia se apreciaza a avea o limita.
Enorma complexitate a Universului depaseste capacitatea noastra de a gandi, de a ne imagina si de a cerceta. De fiecare data cand avansam cu cunostintele, avem surprize si ne da peste cap aproape tot ce stiam pana atunci. Au existat si perioade in care oamenii au refuzat pur si simplu sa accepte unele aspecte despre Univers. Exista si teorii cum ar fi cea relativitatii care complica foarte mult (de exemplu cine s-a gandit ca timpul poate curge diferit?).
"Era Intunecata" reprezinta perioada de origine a Universului, despre care, deocamdata, nu stim nimic. Doar ca ce s-a intamplat atunci are ca si consecinta insusi existenta materiei.

(Deocamdata) ma limitez la a scrie un articol despre Sistemul Solar, singurul care se stie ca gazduieste viata.

De la casa cuiva, pana la cel mai apropiat magazin nu cred ca ar fi mai mult de 500 de metri. I-ar parcurge cam in 5-10 minute. Distanta dintre Cluj-Napoca si Bucuresti este de vreo 450 de km, deci se poate ajunge cu masina cam in 8-9 ore, mergand lejer. Mergand cu avionul din Londra pana in New York dureaza cateva ore si se parcurg 7500 - 8000 km. Aceste distante pe care le-am dat ca exemplu par sa fie ceva obisnuit. Sa spunem asa, sunt niste marimi rezonabile.

Insa cum vi se pare faptul ca cel mai apropiat astru major de Pamant este Luna, situata undeva la 384.000 km de noi? Cea mai apropiata planeta este Venus (in punctele cele mai apropiate) la vreo 41 milioane de kilometri. Lumina de la Soare trebuie sa strabata in medie 150 milioane km ca sa ajunga pe Terra. Pana la Pluto trebuie parcurca aproximativ 5,9 miliarde de kiliometri. Astea pot parea si ele niste "nimicuri" pe langa distantele interstelare, dar mai ales intergalactice. Cea mai apropiata stea de sistemul nostru este Alfa Centauri C (denumita si Proxima) aflata la o distanta enorma. Mergand cu o viteza constanta de aproximativ 300.000 km/s (reprezinta viteza luminii in vid) se va putea ajunge in 4 ani si 4 luni. La Andromeda (Messier31), cea mai apropiata galaxie de noi, se va ajunge in 2,2 milioane de ani.

Deci pentru a studia astronomia intr-un mod mai "confortabil", trebuiesc "inventate" noi unitati de masura (de obicei pentru distante), care nu sunt altceva decat niste multipli ai unitatilor de masura pe care ii utilizam zi de zi. Kilometrul se foloseste destul de des, mai ales in descrierea sistemelor solare. Imediat urmator este "unitatea astronomica" (UA) ce consta in distanta medie intre Soare si Pamant care este de aproximativ 150 milioane de km.

Cea mai utilizata marime in astronomie, mai ales in domeniile care se ocupa cu studiul stelelor si al galaxiilor, este "anul-lumina". Un an-lumina reprezinta distanta dintre doua puncte, astfel in cat un corp cu viteza luminii (299.792.458 metri pe secunda) va ajunge de la un punct la celalalt intr-un an. In kilometri, aceasta distanta ar fi de 9.460 miliarde de kilometri, sau 63.000 unitati astronomice. Dupa cum am mentionat mai sus, distanta intre Soare si Proxima Centauri e de 4,3 ani-lumina.

O marime si mai si este parsecul, care reprezinta 3,2615 ani-lumina sau 206.264,8 unitati astromice. Aceasta are la randul ei multipli de genul kiloparsec (1000 parseci), megaparsec (1.000 kiloparseci) etc.

Pe scurt, as putea spune ca sistemul solar este format dintr-o stea, 9 planete si satelitii acestora, alocuri fiind si asteroizi. Totusi, ar fi bine sa mai detaliez putin.

In imaginea alaturata este reprezentarea sistemului solar randat cu Solar System Simulator. Executati click pe ea pentru a o vedea marita. (Image credit: Courtesy NASA/JPL-Caltech).

Deci sistemul solar are in centru Soarele care detine 99% din materia sistemului. In jurul acestuia se rotesc planetele. Cu exceptia a doua planete, acestea au sateliti majoritatea rotindu-se in planul ecuatorial al "stapanilor" lor si in acelasi sens. Rotatia planetelor in jurul axei lor se face in sensul invers acelor de ceasornic, cu exceptia lui Venus (se spune ca are o rotatie retrograda). Exista si planete care au unul sau mai multe inele formate de particule mici, care se rotesc in planul ecuatorial. Soarele reprezinta 99% din materia sistemului solar, la fel cum Jupiter detine 70% din materia celorlalte planete la un loc. Intreg sistemul se apreciaza a fi in varsta de 5 miliarde de ani.

Planetele sunt clasificate in planete interioare (Mercur, Venus, Pamantul, Marte) si exterioare, sau joviene (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto). Cele interioare sunt mici, dar sunt constituite din materii grele si dense; au putin sateliti, unii nu au deloc. Planetele exterioare sunt mari, formate in cea mai mare parte din gaze usoare, au un numar mare de sateliti de dimensiuni foarte variabile. Pluto face exceptie, caracteristicile sale fiind asemanatoare cu a celor interioare.

Pe langa Soare, planete si sateliti, exista corpuri de mici dimensiuni, denumiti asteroizi sau planetoizi. Acestea pot avea de la 1 milimetru pana la cateva mii de metri in diametru. Cele mai multe sunt concentrate in centura aflata intre orbita lui Marte si cea a lui Jupiter, in Centura Kuiper - undeva intre orbita lui Neptun si a lui Pluto - si Norul Oort - aflata la o distanta destul de mare Soare. Meteoritii sunt asteroizi care sunt atrasi de forta de atractie a Pamantului (insa termenul se foloseste si ca asteroid, in general), iar cometele sunt obiecte ceresti formate din praf interstelar si gheata, care se aprind in apropiere de Soare, formand o "coama" care poate avea milioane de km.

Se apreciaza ca influenta Soarelui ajunge pana la 100 unitati astronomice, adica pana la 15 miliarde de km. Granita este marcata de asa-numita heliopauza. Insa sunt comete cu perioada foarte lunga ale caror orbite strabate aceasta "granita".

Soarele antreneaza celelalte corpuri din apropierea sa, insa la randul ei face o rotatie in jurul centrului Galaxiei, cu o viteza de circa 220 - 250 km/s. De la formarea sa, Soarele a facut in jur de 20 rotatii galactice.

In sectiunile urmatoare se vor detalia diferite aspecte ale sistemului nostru solar.