Este unicul corp cu lumina si una din putinele cu energie proprie. Aceste proprietati mai sunt valabil partial la comete, dar este alta poveste.

Se apreciaza ca s-a format acum vreo 5 miliarde de ani. Nori uriasi de gaze s-au concentrat in jurul unui centru gravitational. Acumulandu-se cantitati enorme, presiunea din centrul crestea din ce in ce mai mult, pana cand s-au declansat "reactorul nuclear". Energia rezultata a fost cu mult mai mare decat gravitatia, de aceea globul stelar s-a extins enorm, eliberand mari cantitati de energie in spatiu. Cand aceasta "explozie" ia sfarsit, steaua se contracta din nou, reluand totul de la capat. O stea ca si Soarele are mai multe convulsii asemanatoare pana intra in echilibru. Adica, desi gazele sunt atrasi de fortele de gravitatie, acestea opun rezistenta prin presiune, creand un raport perfect, de aceea o stea nu se micsoreaza, dar nici nu se mareste. De la inceperea procesului de condensare si pana la acea stare de echilibru au fost necesari in jur de 100 milioane de ani.
Aceasta teorie a fost partial confirmata de Telescopul Spatial Hubble. Acesta a returnat niste imagini cu nori de gaze de mii de miliarde de kilometri, iar in interiorul acestora formandu-se stele.

Am spus ca se declanseaza un "reactor nuclear". Unele "modelele" pe care le folosim pentru furnizarea de energie electrica functioneaza pe baza fisiunii (destramarii) uraniului. Atomul de uraniu fiind greu se desparte in atomi mai usori, eliberand mari cantitati de energie. Ei bine, in Soare are loc un proces, oarecum, invers. Hidrogenul - care reprezinta structura atomica cea mai simpla - fuzioneaza si se transforma in heliu, care este ceva mai greu. Cantitatea de energie eliberata este aproape inimaginabil de mare. Un gram de hidrogen transformat in heliu elibereaza energie echivalenta a 15 tone de benzina. Iar in Soare se tranforma 500 - 600 milioane tone de hidrogen in fiecare secunda!!!
(sper ca nu se supara nimeni ca ma abat putin de la subiect, dar nu ma pot abtine; am vazut o reclama in care reiesea ca ideea functionarii masinii cu aer e ridicola; ei bine cu "bucati" infirme de Soare, o masina ar putea functiona zeci sau chiar sute de ani, fara sa-si faca "plinul"). Asta arata si ce surse de energie putem dispune: de obicei fisiunea elibereaza mai multa energie decat fuziunea... a nu se incerca asa ceva acasa.

Soarele se afla in centru sistemului pe care il "dirijeaza", incalzindu-l si punandu-l in miscare. Un metru patrat solar lumineaza cat un milion de becuri. Diametrul sau este 1,392 milioane km, fiind de aproape 110 ori mai mare ca al Terrei si de 3,6 ori mai mare decat distanta Pamant-Luna. Are un volum de 1,3 milioane de ori mare decat al planetei noastre, adica de 1,412*10 12 km 3 ; adica de 1.412.000.000.000 km 3 . Insa densitatea este mult mai mica, cam un sfert din cea a apei.

In imaginea alaturata este o reprezentarea a Soarelui randat cu Simulatorul Sistemului Solar al agentiei N.A.S.A.. Executati click pe ea pentru a o vedea marita. (Image credit: Courtesy NASA/JPL-Caltech).

Eu am pe Pamant in jur de 60 de kilograme, dar pe Soare as avea aproape 1,7 tone... forta gravitationala e de 28 de ori mai mare decat cea a Pamantului, adica de 27.398 cm/s 2 .

Soarele este de tip spectral G2 (o stea galbena), avand la suprafata sa o temperatura de 5000 - 6000 de grade, insa ea creste spre centru pana la 15 milioane de grade. Principalele tipuri de stele sunt: albastre, galbene si rosii. Cele albastre sunt mari, au temperaturi de suprafata de 30.000 o C (imaginati-va cat or avea astea in interior), cele galbene sunt asemeni Soarelui, iar stelele rosii sunt considerate de-a dreptul "reci", avand o temperatura de 3000 o C (de obicei acestea sunt stele in faza terminala). Mai sunt stele albe, superioare celor albastre. Acestea sunt enorme, pot ajunge la dimensiuni de pana la 30 de ori dimensiunile Soarelui si elibereaza cantitati inimaginabile de energie.

Este alcatuit din cinci straturi principale: centrul, fotosfera, stratul inversant, cromosfera si coroana solara. Centrul solar nu se poate observa direct, de aceea se analizeaza spectroscopic. Se afla sub fotosfera, are (dupa cum am mai spus) 15 milioane grade Celsius si e format in cea mai mare parte din plasma. Plasma reprezinta particule libere, cele mai multe fiind protoni si neutroni. Dat fiind faptul ca este principala stare de agregare a stelelor, se considera ca 90% din materia Universului se afla sub aceasta forma. Urmeaza fotosfera care este considerata suprafata solara. Este opac, avand o temperatura care atinge 6000 o C. Deosebit de importante sunt acele pete intunecate, prin care energia din interior vine spre exterior. Au o periodicitate de 11 ani si pot afecta si clima Terrei. Stratul inversant este imediat urmator, avand o grosime de aproximativ 500 km. Absoarbe o parte din energia emisa de fotosfera, uneori o trimite inapoi. Este format din plasma mai rarefiata. Cromosfera este formata in mare parte din gaze extrem de fierbinti. Are o grosime de 15.000 km. Poate influenta clima terestra prin acele "eruptii cromosferice", care emit in spatiu radiatii ultraviolete si corpusculare. Fiind invelisul Soarelui, coroana solara are peste 2 milioane de grade. Este format in cea mai mare parte din materie rarefiata.

Se apreciaza ca Soarele va mai incalzi sistemul inca 5 miliarde de ani, fara vreo modificare majora. Totusi, unii experti considera ca o data la un miliard de ani cantitatea de energie degajata creste cu 10%.

Este cea mai apropiata planeta cunoscuta de Soare si totodata este si a opta ca si marime. Are un diametru de 4878, adica 30% din cel al Pamantului. Distanta medie fata de Soare este aproape 58 milioane de km, insa are o orbita sa este foarte excentrica, de aceea punctul cel mai apropiat (periheliu) de Soare este la 46 milioane km si se indeparteaza cel mult (afeliu) la 70 milioane km. Astfel, la periheliu primeste de 2,3 ori mai multa lumina si energie decat la afeliu.
Desi intre Pamant si Mercur se mai interpune o planeta, Mercur este mai aproape decat unul dintre vecini, adica de Marte.

In imaginea alaturata este o reprezentarea a planetei Mercur randat cu Simulatorul Sistemului Solar al agentiei N.A.S.A.. Executati click pe ea pentru a o vedea marita. (Image credit: Courtesy NASA/JPL-Caltech).

In jurul axei sale face o rotatie in 58,8 zile pamantene. In timp de face trei rotatii in jurul axei sale, inconjoara Soarele de doua ori. Datorita vitezei de rotatie in jurul axei destul de mica, incalzirea planetei se face inegal. Pe partea luminata temperatura depaseste 400 o C, solul sau topindu-se de-a dreptul. Noaptea temperatura poate sa atinga 150 - 180 o C.

Pentru ca este o planeta mai aproape de Soare decat cea a noastra, prezinta faze la fel ca Luna. Adica se poate vorbi de "Mercur plin, nou, primul patrar, ultimul patrar". Se poate observa de pe Pamant, cu trei ore inainte sa rasaritul sau timp de trei ore dupa apusul Soarelui.

Desi este foarte mica, planeta este destul densa, de aceea se presupune ca centrul sau este constituit in mare parte din fier foarte dens. De asemenea asa-numitul albedo (capacitatea de a reflecta lumina) este redus, 0,555, fiind o dovada pentru faptul ca scoarta mercuriana este alcatuita din roci vulcanice intunecate. Atmosfera este rarefiata, formata in mare parte din heliu si argon. Din cauza apropierii de Soare, planeta este supusa bombardamentului de meteoriti. S-a constatat ca are un bazin cu diametru de 1300 km, provocat, probabil, de un asteroid gigant. Pe partea opusa bazinului se observa o mica ridicatura. Bombardamentul cu meteoriti poate explica acele scanteieri pe care se vad pe partea intunecata.

Nu are sateliti naturali. Dupa Soare, cele mai luminoase astre de pe cer sunt planeta Venus si Pamantul.

Datorita asemanarilor, planeta Venus ar putea fi numita "sora geamana" a Pamantului. Orbiteaza la aproximativ 142,85 milioane km de Soare. Totodata este cea mai apropiata planeta de Terra. Fiind mai apropiata de Soare, decat planeta noastra, prezinta faze la fel ca si Luna sau Mercur.

In imaginea alaturata estereprezentarea planetei Venus randat cu Simulatorul Sistemului Solar al agentiei N.A.S.A.. Executati click pe ea pentru a o vedea marita. (Image credit: Courtesy NASA/JPL-Caltech).

Are un diametru de 12.400 km, usor mai mic decat al Pamantului. Cu o excentricitate de 0,007 (fiind cea mai mica din sistemul solar) orbita aproape ca este un cerc. Venus face o rotatie completa in jurul Soarelui in aproximativ 226 zile terestre, iar una in jurul propriei axe in 244 de zile terestre. Deci o zi venusiana dureaza mai mult decat un an. Rotatia in jurul axei este retrograda, adica se roteste in sens invers fata de celelalte planete. Probabil ca aceasta rotatie este consecinta impactului cu un asteroid de mari dimensiuni.

O asemenea rotatie axiala determina diferente mari de temperatura de la zi la noapte. Astfel, pe partea luminata se pot ajunge pana la 500 o C, iar noaptea sunt intre 10 o si 20 o C. Temperatura este influentata de asa-numitul fenomen "efect de sera". Adica au loc cam aceleasi fenomene care au loc intr-o sera; radiatiile solare patrund intr-o sera, incalzesc solul si plantele prezente. Energia reiradiaza, insa intr-o lungime de unda mai mare (de obicei in infrarosu) care nu poate trece de peretii de sticla, aducand un surplus de caldura in incapere.

Cam acelasi lucru se petrece si pe Venus, pentru ca are o atmosfera densa, 95% fiind dioxid de carbon. Alte elemente prezente in atmosfera ar fi azot 2-5%, apa 0,6%, oxigen, iod brom si sulf in proportii de sub 1%. Pana acum nici o sonda nu a putut rezista mult timp pe planeta, din cauza atmosferei si a temperaturilor. Are o atmosfera de 30 de ori mai densa decat a Pamantului, iar presiunea ar fi cat la 1000 m sub apa, pe Terra. Asemeni circuitului apei pe Terra, exista si pe Venus un circuit al sulfului.
Datorita temperaturilor mari datorate in mare parte si compozitiei atmosferice, Venus reprezinta un veritabil exemplu (dus la extrem ce-i drept) pentru incalzirea globala a Pamantului si care ne afecteaza pe toti.

Este imposibil ca solul venusian sa fie analizat pe cale vizuala. De aceea, majoritatea observatiilor se fac cu ajutorul ultrasunetelor. Sonda americana Magellan a survolat planeta timp de patru ani, facand asftel o harta detaliata. A descoperit un relief accidentat, modelat de vulcani.

Venus este, dupa Soare si Luna, cel mai stralucitor obiect de pe bolta terestra. Albedo-ul ei este destul de mare, de aceea este de 15 ori mai stralucitoare decat Sirius (cea mai stralucitoare stea de pe cerul Pamantului, dupa Soare). La fel ca Mercur, nu are sateliti naturali. De asemenea, Venus (sau Luceafarul) prezinta un element, o sursa de inspiratie foarte preferata de poetii si scriitorii romantici; pana si numele acestei planete provine de la zeita dragostei la romani.