In imaginea alaturata este o reprezentarea planetei Pamant randat cu Simulatorul Sistemului Solar al agentiei N.A.S.A.. Executati click pe ea pentru a o vedea marita. (Image credit: Courtesy NASA/JPL-Caltech).

A treia planeta de la Soare, este singura de care se stie ca detine viata. Pamantul se mai numeste Terra sau Geea. Reprezinta un reper in astronomie, in sensul ca majoritatea corpurilor ceresti sunt comparate cu "planeta mama". Este la o distanta de 149,9 milioane km de Soare, iar lumina solara ajunge pe Pamant in 8 minute si 18 secunde

Forma sa este destul de ciudata (in sensul ca nu exista o figura geometrica asemanatoare), insa oamenii de stiinta au admis forma de geoid . Are o forma sferica, turtita la poli si bombata la ecuator. Polul Sud este cu 30 de metri mai aproape de ecuator, decat este Polul Nord. De asemenea, axa polilor este inclinata fata de planul orbitei terrestre (numit uneori ecliptica) si face un unghi de 66 o 33' 15"

Are un diametru de 12.756, fiind cea mai mare dintre planetele mici (!). Suprafata sa este de 5,10*10 8 km 2 (adica 510.000.000 km 2 ; 71% din aceasta suprafata este acoperita de oceanul planetar. Volumul 1,083*10 12 km 3 . Masa sa de 5975 trilioane tone, raportata la volum, rezulta o densitate de aproximativ 5,517, fiind cea mai densa planeta din sistemul solar

Miscarile Terrei (de fapt a tuturor planetelor) sunt complexe. In cazul planetei noastre au fost determinate 14 miscari diferite. De exemplu, Pamantul efectueaza o rotatie in jurul Soarelui, una in jurul propriei axe. Soarele mai efectueaza o miscare galactica antrenand intregul sistem planetar sa faca acelasi lucru. De aici ar mai rezulta inca vreo 3 miscari. S-a demonstrat ca rotatia in jurul Soarelui nu se face perfect in planul orbitei, ci mai are si in anumite "oscilatii". In fine, cele mai importante miscari sunt cele in jurul sunt in jurul axei sale si in jurul Soarelui. Amandoua reprezinta factori importanti in dezvoltarea climei si implicit a vietii

Face o rotatie completa in jurul Soarelui in 365 de zile, 6 ore, 9 minute si 9 secunde la o viteza medie de 29,76 km/s. Faptul ca aceasta rotatie nu se face fix in 365 de zile, calendarul trebuie ajustat periodic. In calendar, anul se termina dupa fix 365 de zile, insa mai raman 6 ore, 9 minute si 9 secunte neincluse. De-a lungul timpului aceste ore se aduna, se transforma in zile si calendarele ar fi din ce in ce mai eronate. De aceea se ajunge la un compromis si o data la patru ani calendaristici apare un an, asa-numit bisect, care are 366 de zile (adica s-au "luat" cele sase ore, care in timp s-au adunat si au ajuns 24, formand o zi terestra). De asemenea, exista Revelioane care nu se sarbatoresc chiar la ora 00:00 pentru ca a evita adunarea acelor minute. Altfel, peste cativa ani ne-am trezi ca sarbatorim Anul Nou prin luna iunie

Globul pamantesc nu este o sfera perfecta (nimic nu este perfect, dar ma refer in sensul larg al cuvantului), iar axa planetara formeaza un unghi cu ecliptica. De aceea, in timpul rotirii in jurul Soarelui, partea luminata este incalzita diferit, in functie de meridian. Asta determina formarea fenomenului anotimpurilor, insa acestea sunt diametral opuse in cele doua emisfere. Astfel, in luna ianuarie emisfera nordica este mai departata de Soare, iar cea sudica mai apropiata. Deci in ianuarie va fi iarna in nord, dar va fi vara in sud. Lucrurile se inverseaza in luna iulie cand Pamantul a ajunge in partea diametral opusa a elipsei pe care o descrie orbita, emisfera nordica fiind mai aproape de Soare, iar cea sudica mai indepartata..

Complicat? Dar ce spuneti de faptul ca anotimpurile mai sunt influentate si de forma elipsei orbitei? Adica, la inceputul lunii ianuarie, Pamantul se afla in punctul cel mai apropiat de Soare (periheliu), adica la 147 milioane km, iar in iulie se afla in punctul cel mai indepartat de Soare (afeliu) la o distanta 152 milioane km. Cand este mai apropiat de Soare, viteza de rotatie (sau de revolutie) este mai mare, fiind in jur de 30,27 km/s, iar la afeliu viteza scade la 29,27 km/s. Concluzie: in emisfera nordica, vara este ceva mai racoroasa, dar mai lunga, iarna este mai cald, dar dureaza mai putin; in emisfera sudica vara este mai calda dar mai scurta, iar iarna este mai friguroasa, dar pentru mai putin timp.

A doua miscare importanta a Terrei determina succesiunea zi/noapte. Planeta se roteste in jurul axei proprii cu o viteza (la ecuator) de 465 metri per secunda si efectueaza o rotatie completa in 23 de ore 56 de minute si 4 secunde. Si aici alta poveste cu echilibrarea in functie de ceasurile noastre, iar o data pe an o zi este mai scurta (23 de ore), iar una mai lunga (de 25 de ore). De asemenea durata unei zile/noapte depinde si de punctul in care se afla Pamantul de Soare. Iarna ziua este mai scurta, iar noaptea mai lunga, iar vara va fi invers

Unicul satelit natural al Pamantului este Luna, Selena sau Celesta (este acelasi lucru). Se afla la o distanta medie 384.000 km de noi, iar lumina pe care o reflecta ajunge pe Pamant in mai mult de o secunda. Distanta minima 357.000 km, iar in punctul cel mai indepartat este la o distanta de 407.000 km. Nu are atmosfera, iar solul este profund marcat de caderea meteoritilor. Este de patru ori mai mica decat Pamantul, insa in raport cu planeta, este cel mai mare satelit din sistemul solar. Gravitatia este de 6 ori mai mica, dar este indeajuns pentru a cauza mareele din oceanele Pamantului. Este cel mai luminos corp, dupa Soare, de pe bolta tereastra. De asemenea, dupa Soare, Terra este cel mai luminos corp de pe cerul Lunii, discul acestuia in faza de "Pamant plin" reflectand de 14 ori mai multa lumina decat reflecta Luna in aceeasi faza.

In ce priveste ca au fost oameni pe Luna, asta nu cred ca mai are nici un dubiu. In timpul misiunii Apollo 11 (prima care a dus oameni pe Luna), Neil Armstong si Buzz Aldrin a lasat un fel de reflectoare. Trimitand un fascicul LASER catre aceste reflectoare si calculand timpul in care fasciculul vine inapoi, oamenii de stiinta au determinat ca Luna se departeaza de planeta noastra cu 3,75 cm pe an.
Efectele sunt multiple: Luna influenteaza rotatia in jurul axei, iar prin departare influenta este tot mai mica iar gradul axei polilor de ecuator devine mai mic; in cele din urma ar avea loc un haos pe Terra climatul fiind puternic afectat. Deja s-a constatat inclinatia axei cu un 1 o si, dupa unii experti, a fost una din principalele cauze ale formarii desertului Sahara.

Prelungind axa planetara in partea nordica, ea va ajunge pana la steaua Ursa minor (denumita si Alpha), din Constelatia Carul Mic. Aceasta este denumita steaua polara si reprezinta, inca din Evul Mediu un reper pentru navigatorii pe mare. Datorita miscarilor Terrei, steaua polara se schimba o data la 26.000 ani. Astfel, pana in anul 12.200 i.e.n. (inaintea erei noastre) steaua polara a fost steaua Alfa din Constelatia Dragonului, iar in anul 13.800 e.n. (era noastra) "onoarea" ii va reveni stelei Vega, din Constelatia Lira.

In imaginea alaturata este o reprezentarea planetei Marte randat cu Simulatorul Sistemului Solar al agentiei N.A.S.A.. Executati click pe ea pentru a o vedea marita. (Image credit: Courtesy NASA/JPL-Caltech).

Marte reprezinta poate cea mai mare speranta in gasirea unor forme de viata extrapamantene. Insa expeditiile de prin anii 1970 arata faptul ca a patra planeta de la Soare nu este in interesul biologilor, dar este un obiect de studiu pentru astronomi, geologi si chiar vulcanologi. S-au scris multe, s-au facut diferite filme. Insa pe Marte nu exista viata... pana acum! Pana acum, pentru ca mai sunt misiuni care cerceteaza planeta, exista chiar si o sonda, Mars Global Surveyor, care "scaneaza" planeta pana la cele mai mici detalii. Inexistenta vietii pe Marte a fost si ea un subiect pe care scenaristii nu l-au scapat; am vazut un film in care exista o specia care era pe cale sa distruga viata de pe Pamant; acea specie ar fi fost responsabila cu extinctia vietii martiene... Foarte interesant!!!
Poate cea mai interesanta misiune dedicata planetei Marte este cea a celor doua rovere, Spirit si Oportunity. Acestea au fost lansate din Cape Canavaral, Florida in vara lui 2003 si au amartizat in Craterul Gusev (Spirit) si in Meridiani Planum (Oportunity) in ianuarie 2004. Misiunea lor principala a durat doar trei luni, in sa au trimis "acasa" date importante ce vor fi analizate multa vreme de acum incolo. In imaginea alaturata a fost trimisa de Spirit si este cea mai fidela din cate exista. Executati click pentru a o vedea marita.

Planeta Marte, denumita dupa zeul razboiului la romani (echivalentul lui Ares la greci) mai reprezinta si un fel de oaie neagra a spiritualitatii umane. Adica ar emana energii negative, ar fi cauza stresului la care este supus omul.

Ok, las la o parte toate povestile si zvonurile legate de planeta. Totusi este cea mai mediatizata aici, pe Pamant. Faptul ca in august 2003 s-a apropiat la mai putin de 50 milioane de km de Terra a facut inconjurul lumii, desi Venus chiar si Mercur se pot apropia mai mult.

Marte este de doua ori mai mica decat Pamantul. Are un diametru de 6787 km si o turtire accentuata. Se afla in medie la 228 milioane de km fata de Soare si face o rotire completa in jurul acestuia cam in doi ani. Adica Pamantul se roteste de aproape de doua ori in jurul Soarelui, iar Marte a facut doar una. De asemenea, rotatia axiala este si ea ceva mai lunga, adica de 24 ore, 37 minute si 23 secunde. Forta de atractie a planetei este de trei ori mai slaba ca a Pamantului. Adica, de exemplu, eu care am in jur de 60 kg, pe "Planeta Rosie" as avea 20 kg

La fel ca Pamantul, Marte prezinta fenomenul anotimpurilor, insa sunt ceva mai lungi (dat fiind faptul ca si anul martian este mult mai lung). Primavara martiana are 199 de zile, vara 182 de zile, toamna 146, iar iarna are 183 de zile

Primeste cam jumatate din lumina si caldura pe care o primeste Pamantului, deci temperaturile ar fi la ecuator de 15 - 20 o ziua, iar noaptea fiind -70 - -40 o C. In zonele polare, temperatura variaza de la -120 si 11 o C. Atmosfera este rarefiata, insa exista furtuni destul de puternice.

Datorita numeroaselor expeditii, s-a putut elabora o harta martiana. S-a putut constata o formatiune, un fel de canion de peste 6500 km lungime, probabil format din cauza scurgerilor de lava. S-au identificate peste 34 de elemente chimice, la suprafata fiind foarte mult oxid de fier (de aceea ii si zice Planeta Rosie). Are poate cei mai mari munti din sistemul solar; muntele Olimp, de origine vulcanica, are in jur de 25 km, de trei ori mai mare decat Everestul "nostru".

Are doi sateliti naturali, Phobos si Deimos. Phobos orbiteaza planeta la putin peste 9.300 km de planeta si este asa de aproape, incat se apropie (foarte lent) de planeta; se estimeaza ca peste vreo 40 milioane de ani se va parbusi de planeta sau va exploda formand inele asemeni celor lui Saturn. Deimos este la o distanta de 23.500 km de Planeta Rosie. Amandoi satelitii fac o rotatie completa in jurul planetei in mai putin de doua zile.

Culmea ironiei face ca Marte sa fie o planeta "moarta", linistita. Acum vreo 5 miliarde de ani a avut parte de multe framantari, fiind supusa unui vulcanism intens, dar acum totul pare desertic. Mars Global Surveyor cauta in continuare existenta unor fenomene vulcanice. Marte este o planeta ceva mai "batrana" decat Terra.