Pana in Evul Mediu si chiar si mai recent, se credea ca Pamantul ar fi in centrul sistemului solar. Aceasta a fost teoria geocentrica, elaborata de Ptolemeu. Insa, cu mult mai tarziu, Copernic si-a expus teoria heliocentrica (in acest caz, Soarele fiind in centru), teorie argumentata de multi contemporani. Aceasta a fost dovedita si de Galileo Galilei, cel care a inventat telescopul. Insa Biserica nu a fost de acord cu spusele sale si a fost ars pe rug pentru "ereziile" sale, ca si multi altii.

De teoria geocentrica (Terra sa fie in centrul sistemului solar) nu prea poate fi posibila. Atunci Pamantul ar trebui sa aiba o gravitatie mult mai mare decat a tuturor planetelor la un loc. Ganditi-va ca ar trebui sa poata puna in miscare Soarele, care este de 1,3 milioane de ori mai mare.

Alte teorii false afirma ca Pamantul sau Soarele s-ar afla in centrul Universului.

Acum suntem 100% siguri ca Soarele este in mijlocul sistemului solar, ba chiar mai mult. Intreg sistemul este antrenat de Soare in rotatia sa pe care o face in jurul galaxiei Caii Lactee. Aceasta miscare se face cu vreo 220 km/s, efectuand o rotatie completa in circa 220 - 250 milioane de ani. Deplasarea Soarelui in raport cu stelele vecine este de 19,4 km/s.

Soarele se afla un apropierea unui brat al galaxiei, care isi are baza in directia constelatiei Lebada. Este la aproximativ 30.000 ani lumina de centrul galaxiei si undeva la 50 de ani lumina la nord de ecuatorul galactic. Este o zona periferica, concentratia de stele in aceasta zona fiind destul de mica, de aceea vecinii Soarelui se afla la distante relativ mari intre ele.

Apropo de vecini! Cea mai apropiata stea de noi este sistemul de trei stele Alpha din constelatia Centaurului. Alpha Centauri A si Alpha Centauri B sunt stele cam de marimea Soarelui, iar Alpha Centauri C, denumita si Proxima Centauri pentru ca ea este cea mai apropiata de noi, este o stea rosie, mult mai mica, care se roteste in jurul celor doua la o distanta destul de mare. Parcurgand o orbita enorma, este mai aproape de noi, doar pe o mica portiune din traiectoria sa. Sistemul de stele Alpha Centauri se afla la 4,29 ani-lumina de Soare, iar de pe Pamant este vizibil doar in partea sudica. In kilometri, distanta ar fi in jur de 40583,4 miliarde km.

Dupa sistemul Alpha Centauri, cea mai apropiata stea de Soare este Barnard din constelatia Ophiucus. Se afla la 5,97 ani-lumina si reprezinta 0,15 din masa Soarelui.

Intre 7 si 8 ani-lumina de Soare se afla L726-8 (stea dubla) si Wolf359.

La 8,19 ani lumina se afla steaua Lalande 21185, la 8,69 ani-lumina se afla Sirius, cea mai stralucitoare stea de pe cerul Pamantului. Este de fapt o stea dubla. Sirius A este de dimensiunile Soarelui si radiaza de 20 ori mai multa energie; daca am inlocui Soarele cu Sirius, temperatura pe Pamant ar fi undeva la 600 o C. Sirius B este o pitica alba - o stea in faza terminala - si se roteste in jurul lui Sirius A.

Steaua Ross154 este o stea rosie, de mici dimensiuni (comparativ cu Soarele) si se afla la 9,31 ani lumina.

Urmatoare stea ca si departare este Epsilon Eridani; are multe asemanari cu Soarele si lumina ei ajunge in aproximativ 10,68 ani.

Alte stele vecine sistemului nostru solar ar fi: 61 din Constelatia Lebedei (la 11,1 ani-lumina). Steaua Tau din Constelatia Balenei se afla la 11,8 ani-lumina. La 11,3 ani-lumina se afla Procyon, iar la 13,1 ani-lumina de Soare este Kruger-60. Ross614 este la 13,14 ani lumina, in Constelatia Orion. Altair, una din cele mai stralucitoare stele vecine, se afla la 15,7 ani lumina.

Multe din vecinele sistemului solar sunt stele duble sau triple (adica sunt de fapt doua sau trei stele apropiate). Majoritatea stelelor sunt mai mici decat Soarele si sunt mai putin stralucitoare. Exceptie fac Sirius A, Procyon si Altair care sunt mai luminoase si elibereaza mai multa energie decat Soarele.

Este putin cam fortata aceasta afirmatie, fiind partial adevarata. O data si o data o sa se intample si inevitabilul. Orice lucru din Univers, chiar si Universul insusi, are un inceput, o faza intermediara, apoi urmeaza, inevitabil, sfarsitul.

Sistemul solar sufera, de-a lungul timpului, multe modificari. Orice se distruge, lasa loc pentru ceva ce se va forma in timp. In timpul formarii sistemulului solar (si tuturor formatiunilor cosmice) exista multe etape dramatice, multe convulsii. Corpuri de mari dimensiuni, care se roteau in jurul Soarelui, s-au ciocnit provocand adevarate catastrofe. De exemplu, se presupune ca abia formata planeta Pamant a fost lovita de un asteroid (numit Orfeu) de dimensiunile planetei Marte; o parte din materia Pamantului a fost aruncata in spatiu, dar a ramas pe orbita acestuia. De lungul timpului, aceasta materie s-a condensat, formandu-se Luna. Un alt exemplu este impactul cu un asteroid a determinat planetei Venus o miscare axiala retrograda.

Cea mai spectaculoasa formare a avut-o Soarele, care de-a lungul a sute de milioane de ani a suferit diferite convulsii, ca apoi sa ajunga la faza de acalmie din prezent. Dar si sfarsitul ei va fi extrem de dramatic.

Ea transforma in fiecare secunda 600 milioane tone de hidrogen in heliu. Insa ce se va intampla cand combustibilul sau se va termina? Echilibrul care este acum va disparea; presiunea gazelor se va micsora, iar gravitatia va atrage materia spre centrul stelar. Forta de atractie va determina ca presiunea sa creasca pana cand "motorul nuclear" se va reporni, insa va functiona pe baza heliului, care va fi gazul preponderent dupa terminarea hidrogenului. Repornirea fuziunilor nucleare va determina serie explozii enorme, care va afecta planetele vecine. Dupa aceste explozii urmeaza o noua faza de echilibru, dar una mult mai scurta, in care heliul va fuziona in carbon. Dupa terminarea heliului, convulsiile se vor relua. Si tot asa, pana cand se vor forma elemente tot mai grele, care participa din ce in ce mai greu la reactii nucleare sau deloc.

In cele din urma forta gravitationala va invinge, creandu-se astfel o pitica alba. Pitica alba este o stea densa, in ultimul stadiu de viata, cand nu mai au loc nici un fel de reactii nucleare, insa mai radiaza ceva energie pana va fi "secata" total; as putea spune ca are un fel de inertie. Treptat aceasta stea se va raci, devenind un corp intunecat... sau un pitic negru.

Probabil ca exploziile stelei muribunde vor inghiti planetele apropiate, cum ar fi Mercur, dar oricum, pe planeta Pamant vor fi temperaturi si radiatii enorme. In astfel de conditii, oceanele se vor evapora, scoarta terestra se va topi, iar... viata va fi imposibila.

Tot ce am spus in sectiunea anterioara se va intampla cam peste 5 miliarde de ani. Pare mult, dar cam atata a trecut si de la formarea Soarelui si a corpurilor ce se rotesc in jurul acestuia.

Pana atunci se mai pot intampla multe si este foarte putin probabil ca pana atunci sa mai existe viata, cel putin pe Pamant. Si as enumera cateva exemple de pericole iminente:
- Soarele elibereaza din ce in ce mai multa energie, cantitatea crescand cu 10-15% o data la un miliard de ani... unii spun ca nu vom apuca miliardul de ani urmator;
- Luna se departeaza de planeta Pamant cu 3,75 cm pe an si la un moment dat o sa iasa de pe orbita; rotatia de revolutie a Lunii regleaza rotatia axiala a planetei noastre nepermitand-ui sa se efectueze haotic. Departarea Lunii afecteaza rotatia axiala si planeta va avea o inclinatie foarte mare a axei afectand intreg climatul pe Glob. Acest aspect duce sfarsitul lumii la 100 milioane de ani.
- asteroizii sunt o problema "uzuala" care se intampla frecvent. Inca ne putem considera foarte norocosi spre deosebire de planetele vecine care au suportat bombardamente meteoritice puternice. Un asteroid de dimensiuni mari a mai lovit o data Pamantul si a provocat extinctia dinozaurilor... oare ce urmeaza? Aceasta este o problema care poate aparea chiar si in acest mileniu
- cu siguranta mentalitatea noastra, a oamenilor, reprezinta cel mai mare pericol care poate duce la extinctia vietii; influenta si "joaca" noastra inconstienta duce la disparitia speciilor de plante si animale (si inca cate au disparut pana acum), aparitia unor noi boli si epidemii, incalzire globala, poluarea atmosferei, a apei si a solului. Ca si celelalte, aceasta problema este fara rezolvare... se poate remedia doar daca noi, oamenii care ne consideram "cocotati" in varful piramidei, nu ne uitam in jos la baza care ne sustine si care are nevoia acuta de o "consolidare".

Sistemul solar este enorm; are in diametru circa 200 unitati astronomice, asta insemnand aproape 30 miliarde de kilometri. Pentru a-l putea reprezenta la scara, ne trebuie o foaie de hartie destul de mare. De exemplu, o coala A4 nu vom putea reprezenta mai toate elementele sistemului; daca vom desena Soarele si planetele mari, planetele mici si satelitii vor fi atat de mici incat nu se vor vedea cu ochiul liber; iar daca vom evidentia planetele mici, Soarele sau orbitele planetelor mari nu vor incapea pe foaie.
Un exemplu concret este incercarea sondei Voyager1 care de la 6,4 miliarde de km de sistemul solar a realizat niste poze pe care oamenii de stiinta le-au montat intr-un colaj cu o suprafata destul de mare.

Sistemul solar gazduieste o planeta care are un echilibru atat de complex, incat a putut da nastere vietii. Toate se potrivesc cum nu se poate mai bine. Compozitia Pamantului sau chiar si distanta fata de Soare influenteaza foarte mult viata.

Teoretic, locuitorii Terrei au la dispozitie cel 5 miliarde de ani, pentru a gasi o solutie pentru a-si preveni propria moarte. Insa pana atunci ne pandesc multe pericole cum ar fi asteroizi de mari dimensiuni (extinctia dinozaurilor este un exemplu), dar mai grava este "joaca" omului cu reactii nucleare, cu poluarea si exploatarea Pamantului. Solutiile logice (deocamdata) ar fi emigrarea in masa, spre un alt sistem stelar (tineti cont ca cel mai aproape e la vreo 4,3 ani lumina, dar poate fi si mai departe, avand in vedere ca majoritatea stelelor vecine au cam aceeasi varsta cu a Soarelui) sau scoaterea planetei de pe orbita. Oricare din aceste "solutii" are avantaje, dar si dezavantaje ce pot fi critice existentei noastre. Si deocamdata sunt de nivelul fantasticului.

Trebuie sa avem un respect deosebit fata de Soare, de intregul sistem care se roteste in jurul sau, in special de planeta Pamant... care este casa noastra. Soarele ne-a dat viata si pana la urma va trebui sa ii restituim tot, absolut tot, ce ne-a oferit. Tot ce sfarseste, lasa loc pentru un inceput.