Doamnelor si domnilor! Dati-mi voie sa va prezinti membri "impanati" ai familiei Beldean.

Cei doi se numesc Coco (stanga, femela) si Ricky (dreapta, barbatusul). Nu stiu cum, dar au reusit sa devina cei mai indragiti din casa. Sunt tratati "regeste" si au parte de multa afectivitate din partea celorlalti.

Pe site-ul meu se afla si un articol despre perusi.

Inintial aceasta sectiune se numea "Despre perusii mei", dar acest nume a devenit nepotrivit din momentul in care l-am primit pe Dany, un papagal nimfa care sa alatura "familiei" anul trecut prin octombrie. Deocamdata, nu am o poza cu el.

Mica lor poveste:

Prin iunie 2002, am gasit un perus undeva in zona unde locuiesc. M-am pus sa-l prind. Si am intrat prin gradini, m-am bagat pe sub masini, dar pana la urma tot l-am prins. Din pacate acel perus a murit a doua zi. L-am gasit mort, dupa ce fusesem in oras sa-i cumpar mei.

Acesta a fost impulsul care a determinat sa-mi cumpar un perus. Si am luat-o pe femela. Am vazut ca e prea singura, nu misca mai deloc. I-am cumparat si un iubit. Adica pe Ricky.

Ei s-au inteles destul de bine inca de la inceput. Vara i-am lasat sa zboare prin balcon (e acoperit, n-au unde sa fuga). O parte din flori au fost practic decimate de ciocul lor, dar... i-am iertat. Mi-s prea dragi si mie si familiei mele.

La un moment femela a depus 5 ousoare de marimea unei alune. Asta s-a intamplat in februarie 2003. Din pacate, nu au iesit pui, din cate cred e din cauza barbatusului (se intampla destul de des). S-au certat destul de tare, de abia i-am putut desparti. Dar le-a trecut.

Dupa ce stau toata ziua liberi prin balcon noaptea ii duc inapoi in colivia lor, dar cateodata nu prea sunt de acord. In 15 august 2003 trebuia sa fie doar o prindere "obisnuita". Femela nu "a opus rezistenta", insa barbatusul a zburat prin tot balconul, a incercat sa se prinda de o sarma, dar s-a scapat si a cazut intre niste cutii. Fiind intuneric nu a stiut cum sa iasa, dar am aprins o lumanare si a vazut cum sa iasa, apoi m-a lasat sa-l duc in cusca. Era foarte speriat, iar in jurul ochilor avea pene desprinse, de am crezut ca sa lovit la ochi. Dar nu a fost nimica.... insa s-a ales cu o sperietura zdravana.

In octombrie 2003, Coco a depus iarasi oua. Au fost in numar de sase, dar, dupa cum m-am asteptat, nu a eclozat nici unul.
Tot in octombrie l-am primit si pe Dany, intr-o cusca mare. Era foarte speriat pentru ca si-a schimbat mediul. A trebuit sa fie adus cu masina, lucru care pare sa nu-i fi placut. Dar... timpul s-a obisnuit. Insa, desi e cel mai mare dintre toti membri "familiei", el este si cel mai fricos... nu prea ii obisnuit cu oamenii.

Dar cei doi perusi nu s-au lasat... imediat dupa ce am scos ouale din cuib, Coco si Ricky s-au apucat de o alta "serie". De data asta si-au batut recordul, avand sapte oua. Si, si, si...intr-o dimineata am auzit un glas ascutit care provenea din cuib; nu putea fi al lui Coco. In seara aceleasi zile am vazut confirmarea... mic, fragil, golas... un pui. M-am gandit mult, dar nu am gasit cuvintele care sa-mi bucuria pe care am avut-o.

Ultimul eveniment important este, din pacate, si foarte trist... din cauza ca a murit Coco. A urmat o carantina, in care am dezinfectat toate coliviile si le-am revizuit programul de igiena si tratament.

Pe cat de mici, pe atat de neastamparati:

Perusii, desi sunt mici si vulnerabili, fac mai mult decat o suta de inspectori. Tot inspecteaza. Nu le scapa nimica. De exemplu, daca era un lucru nou pe balcon, ei amandoi erau la el si il "examineaza". Chiar si pe timpul iernii cand sunt in casa, daca vad un lucru nou in apropierea coliviei, se uita la el ore intregi, zile de-a randul.

Vara, cand stau pe balcon, ei reprezinta inamicii numarul 1 al florilor. Anul trecut, nu cred ca a scapat vreo floare fara vreo frunza lipsa. Interesant ca nu le consumau, ci doar le rupeau frunzele de la petiol. Nici pamantul din ghivece nu au scapat.

Ricky: este mai plapand, dar mai vioi in acelasi timp; si foarte guraliv. Se pare ca a tinut mult la Coco, unde este ea, il vei vedea si pe el, chiar daca trebuie sa indure uneori "persecutiile" ei. Este mai slabut, nu prea are o mentalitatea "belicoasa" ca a lui Coco. Este prietenios si se pare ca ii ia in primire pe toti noii venit. Totusi este neobisnuit de curios; deseori, cand vin inspre cusca lui, se uita atent la ce ii aduc. Dar nimic nu se compara cu "boala" pe care o are pe un tub de pix!

Dany: este papagalul nimfa pe care l-am primit. Este un barbatus, de culoare gri, capul fiind galbui. Cand l-am primit, era intr-o colivie mare, care am considerat ca nu era prea buna, mai ales ca am dorit sa il pun alaturi de perusi. De aceea am facut rost de o colivie mai mica, dar problema era "transferul". Tatal meu l-a prins in cele din urma, dar s-a ales cu o muscatura zdravana. Nu as putea spune ca este agresiv, dar este foarte fricos si face tot ce-i sta in putinta sa-si apere pielea... si penele :). Canta foarte mult, este si foarte galagios. Nu prea e indicat ca in prezenta lui sa port o discutie cu cineva, pentru risc sa nu ma pot intelege. Dar e foarte dragut cand canta. Mai are obiceiul sa bata in vasul cu mancare, sau in stinghia pe care sta, la fel ca si o ciocanitoare.
Acum este si el pe balcon, alaturi de "rudele" sale mai mici. Sta chiar si in cusca cu ele, dar se pare ca nu are treaba cu ele. Insa nu e bine sa incercati sa faceti si dumneavoastra acest lucru, pentru ca s-ar putea sa se bata; sau sa fiti foarte precaut.

Abby: reprezinta cel mai frumos cadou pe care l-am primit de Craciun. Ma rog, aproape de Craciu, pentru ca a venit pe lume in 22 noiembrie 2004. A crescut, a crescut, dupa vreo trei saptamani si ceva a iesit si el din cuib, insa nu putea zbura si inca trebuia sa fie hranit de parintii lui. Initial am crezut ca va arata ca si mama sa, pentru ca pe spate i-au aparut puf negru, dar pana la urma seamana cu Ricky.

Caly: cea mai noua din "gasca". A fost gasita de fratele meu; a fost foarte slabita si speriata. De abia o puteam tine de slaba ce era; probabil nu a mai mancat de o zi sau doua. Insa cum a intrat in cusca, a stat langa cutia cu mei cateva ore bune. Cu timpul si-a revenit si acuma se simte foarte bine, chiar daca este mai retrasa... (ca doar e nou venita si probabil e si traumatizata din cauza celor intamplate).

Endury: este noul venit printre perusi (l-am cumparat in 12 august 2004) si as dori sa fie "iubitul" lui Abby, chiar daca, ca soi, este mai mic decat ea. Este albastru deschis, cu alb si cu negru.
Asemeni lui Roro, a avut ceva probleme cu zborul. Cand l-am pus pentru prima data in cusca s-a agitat foarte tare si iau cazut penele din coada. I-a curs putin sange si m-am speriat si l-am lasat, pentru o zi, intr-o alta cusca, pentru ca ceilalti sa nu aibe treaba cu el. Acum se simte foarte bine, coada ii este in refacere si... canta. Are un cantat mai diferit de ceilalti, dar este al lui.