Skip to main content

Bubu cântă Frere Jacques

Trimis de marcel pe

Asta ar fi melodia originală

[youtube][/youtube]

Şi Bubuţu, cam timid din cauza aparatului foto...

[youtube][/youtube]

Aici este un filmuleţ din octombrie 2012, după ce au făcut baie:

[youtube][/youtube]

Sărbători Fericite 2012-2013

Trimis de marcel pe

Ministra Mamicuţelor Sally, Ministrul "Vai ce frică imi e!" şi a Taticuţilor Roby, Ministrul Morocănoşilor Prietenoşi Bubu, Ministra Jucăriilor Sofia şi Ministrul Veseliei Pufu vă urează din toate pipotele şi inimoarele lor un calduros Crăciun Fericit şi un An Nou ... staţi că ne-am uitat cuvintele... aaa, un An Nou Fericit!.

Să ne vedem cu bine şi sănătoşi în noul an şi La Mulţi Mulţi Ani de cântat, de făcut gălăgie şi de stricat jucării. Şi câte un somnic de amiază.

Familia mea de moţăi vă urează numai de bine.

Familia cu moţ, după un an

Trimis de marcel pe

Acest mesaj este dedicat mamicuţei Sally şi taticuţului Roby, perechea de nimfe care acum un an au dat viaţă şi i-au îngrijit şi crescut pe Bubu, Sofia şi Pufu. Au avut grijă de ei într-un mod admirabil şi au crescut cei mai blânzi papagali pe care i-am avut vreodată. Anul 2011 a fost foarte stresant pentru mine, mereu mai pe drumuri şi nopţi nedormite, însă mai pe la sfârşit, Sally şi Roby se apucă de făcut ouţe, să le îngrijească până să se audă primele ticăituri ale primului puiuţ, apoi unul câte unul a fost "adus de barză" în acel cuib. A fost cel mai frumos lucru ce mi-i s-a întâmplat în ultimii ani, cel mai frumos cadou primit de sărbători. Însă a venit şi cu un preţ destul de mare.

Diferenţa de vârstă dintre Sally şi Roby este destul de mare. Când s-au cunoscut, Sally avea cam 5 ani şi jumătate, iar Roby aproximativ 6-7 luni. Asta a fost in februarie-martie 2011, la câteva zile după ce murise Dany (papagalul nimfă ce trebuia să fie perechea lui Sally, dar nu prea au format ei pereche, fiecare avea alte interesuri, ca să zic aşa) şi Abby, peruşa care a venit pe lume tot la mine acasă.

Roby i-a cântat mai toata vara anului trecut. Şi a primit un "premiu" un cuib. Sally a început să cerceteze imediat cuibul şi l-a invitat pe Roby să fie tăticul puilor ei. Atitudinea lui Sally s-a schimbat radical, a devenit mai vioaie şi mai activă, ca să aibă grijă de cuib şi de ouţe, să mănânce şi să facă baiţă. După ce au venit puişorii, era mereu lângă ei, îi scărpina şi le aranja tulpinile de pene ce le creşteau treptat. Roby, şi el în cuib, îmi era mai mare mirarea să-l văd cum hrăneste puişorii şi cum stă să îi încălzească.

Puii au crescut şi nici n-au ieşit bine din cuib să exploreze lumea de afară şi să vadă exact cum se papă mâncarea, că Sally şi Roby au început să se iubească din nou. Şi, în ianuarie au aparut ouăle din a doua tură. A făcut 4 ouă, au ieşit doi puişori, dar erau slăbiţi şi nu au rezistat decât o zi. Le-am scos cuibul, dar Sally şi Roby aveau de gând de o a treia tură de ouă. Dar de data asta, nu i-am mai lasat, am pus-o pe mămică la program prelungit de somn, apoi l-am supus aceluiaşi program şi pe Roby, dar după ce a terminat cu hrănirea puilor.

Am luat şi o colivie nouă, cea de acum. Pe Sally am mutat-o în acea colivie şi am lasat-o să stea să doarmă singură câteva nopţi, dar în timpul zilei îi aduceam şi pe puişori pentru ca îi era dor de ei şi striga după ei. Când îi vedea, se ducea la ei şi îi scărpina pe cap. După câteva zile s-a alăturat şi Roby şi lucrurile păreau să intre într-un regim normal. Sally şi Roby şi-au întemeiat o familie, cu trei puişori, cu un pic de noroc puteau fi patru puişori sau chiar şase bebei moţaţi.

Dar în martie, l-am văzut pe Roby pe Sally şi era clar ca voiau să se apuce din nou de puişori. Chiar dacă erau într-o colivie încă nouă pentru ei şi nu era nicăieri un loc potrivit pentru ouă. Am văzut că atitudinea lui Sally se schimbă, în sens rău, devine mai somnuroasă şi începe să aibă acel tail bobbing. Am dus-o la un medic aici lângă mine care mi-a luat banii, a stat cu mâinile la spate, mi-a zis două-trei abureli şi cam atât. În aceeaşi zi în care am dus-o la medic, seara, Sally a făcut un ouţ. Singurul. Puii s-au jucat un pic cu el, dar Sally nu avea niciun interes pentru el şi nici nu a mai depus vreunul.

De atunci, a rămas tot aşa schimbată, cu perioade lungi de somn în timpul zilei, cu mişcarea cozii cu respiraţia, abătută. Am mai dus-o la alţi doi medici, dar nimic concret, i-am dat nişte antibiotice şi vitamine şi avut aşa perioade oscilante... 2 săptămâni ok, 2 săptămâni nu prea ok.

Roby s-a mai îmblânzit acest an, ne-am şi împrietenit un pic. Chiar dacă nu stă pe deget sau pe umăr, mănâncă din cutia pe care o ţin în mână. Şi şi mai recent, nu mai fuge deloc de mine. În primăvară a trebuit să îşi recupereze capacitatea de zbor, pentru că el a stat câteva luni în colivie din cauza neîncrederii reciproce. El credea ca vreau să-l pap, mie imi era frică să-l las prin cameră pentru că ar fi zburat foarte tare, exista riscul să se lovească şi să-l prind foarte greu. Dar nu am avut niciunul dreptate, nu am intenţia să îi fac vreun rău, iar el zboară foarte bine prin cameră.

Nu a cântat aproape deloc în acest an. În 2011 cânta în continuu. Dar nici nu arătat semn că ar fi fost bolnav. Decât de prin septembrie, când o dată cu răcirea vremii, am observat că tremură când chiar dacă a fost cald, nu a fost chiar canicula din vară. Într-o zi a şi vomitat; i-am băgat în casă şi după câteva minute a devenit voios, a şi stat cu capul în jos de câteva ori (la nimfe, statul cu capul în jos, cu aripile deschise, e semn de bună-dispoziţie). Le-am dat doxiciclina, dar nu prea s-a ameliorat.

Roby este sensibil la temperaturi mai mici, dar atitudinea şi restul semnelor sunt destul de ok. Este foarte inteligent şi autoritar. Are locul lui de dormit în timpul nopţii, într-un leagăn, nu stă nimeni în locul lui acolo, sau dacă stă, e alungat imediat. Ştie exact când să iasă din colivie sau să intre înapoi, orice, numai să nu-l ating sau să-l iau pe deget. Toţi ceilalţi îi sunt abonaţi la scărpinat şi la aranjat penele în jurul capului.

Însă situaţia lui Sally s-a mai înrăutăţit în ultimele zile şi mă pune pe gânduri. Nu ştiu ce poate avea, mă tot gândesc că ceva s-a schimbat (slăbit) în organismul ei după atâtea tentative de ouă. Atât de tare încât a atins un punct ireversibil. Am un mare respect pentru ea şi imi doresc să reziste cât mai mult. Am rămas fără idei în ceea ce aş mai putea face ca să se simtă mai bine. Medici care să aibă grijă de ea, nu sunt unde stau eu. Şi acum e foarte riscant şi stresant pentru ea ca sa o transport undeva. Sally are o frumuseţe a ei, fiind complet albă, penele ei reflecta lumina şi se vede mai luminoasă în contrast cu ceilalţi. Asta nu prea am cum să prind în poză sau filmuleţ.

Acesta este un mic review al anului dedicat în special pentru cei doi părinţi moţaţi, Sally şi Roby. Sper ca şi la anul, familia moţată să fie în aceaşi componenţă. Unul lucru clar... din cauza lui Sally, Roby şi a copiilor lor am ajuns să îndrăgesc papagalii mult mai mult decât până acum. Sunt parte din viaţa mea, în tot acest an am încercat să le fiu alături cel puţin 1-2 ore pe zi, să citesc şi să caut informaţii despre cum să am grijă de ei mai bine. Dar nu a fost şi nu e uşor, nu ştii niciodată cu ei. Şi părinţii şi fraţii mă înţeleg mai greu şi am şi intrat în conflict cu ei de cateva ori din cauza moţăilor.

Nu ştii niciodată ce îţi oferă viaţa, dar am decis ca Sally, Roby, Bubu, Sofia şi Pufu să îmi fie ultimii mei papagali. Voi avea grijă de ei cât voi putea de mult, dar îmi dau seama că acele momente magice cu ei au în spate şi incertitudini şi grija ca nu pot ştii exact ce se petrece în interiorul lor. Şi când au probleme, cele mai simple lucruri sunt foarte complicate cu ei; nu sunt medici, medicamente sau tratamente pentru ei.

Până în acest moment, am aproximativ 24169 de poze şi filmuleţe personale. Aceasta o consider ca cea mai frumoasă poză "all-time".


De la perete: Sally, Sofia, Roby, Pufu. În faţa lor e Bubu.

Pufu a implinit un anisor

Trimis de marcel pe

Pufu... implineste azi un anisor. Este al patrulea puisor, piticul familiei, singurul care a venit pe lume dupa amiaza. Si oarecum prin surprindere. Verificasem in ziua de 7 decembrie 2011 dimineata, nu era acolo. In 8 dimineata... nup. In 8 decembrie dupa amiaza inainte de a merge la munca, Pufu inca nu aparuse. Mai tarziu, am vorbit cu tatal meu la telefon si mi-a zis ca sunt patru puiuti... ca Pufu venise si el pe lume. A fost botezat de Adita.

Voiam sa ii pun numele "Piticu" sau "Pitica" mai ales din cauza unei intamplari oarecum neplacute, intr-una din zile m-am trezit mai devreme decat de obicei si am verificat in cuib si el era intr-un colt, nu era cu ceilalti pui si parea abandonat. Si m-am speriat. L-am atins cu degetul si a inceput sa se agite si l-am impins langa ceilalti, Sally luandu-l sub ea sa-l incalzeasca. A fost doar o intamplare, Pufu nu fusese abandonat, dar atunci mi-a captat el atentia intr-un mod mai special, il urmaream cum evolueaza, daca cumva expunerea la aerul mai rece l-ar fi afectat in vreun fel.

Pufu a crescut frumos, cu un penaj complet negru. Toata lumea a inceput sa-l indrageasca mai ales pentru un colorit mai "dubios". In copilarie a fost cel mai lacom dintre toti, urla cat il tinea ciocul sa primeasca papica. Initial am crezut ca e fetita, pentru ca era mai grasun si avea striatii galbene sub coada. Adita l-a botezat "Pufa", dar dupa cateva saptamani a inceput sa cante, mai "silabisit" la inceput, dar apoi in mod constant si mi-am dat seama ca ar putea fi baietel. Am cautat si pe internet si am aflat ca nimfele cu genul acesta de colorit arata ca femelele pana la prima naparlire, chiar daca sunt masculi. Si i-am schimbat numele in "Pufu". Dupa 6-7 luni coada i s-a facut complet neagra, iar penele de pe faţă i s-au facut galbene.

In copilarie a fost cel mai voios si canta in continuu. Acum il lasa si pe Bubu sa cante. Este si mai agresiv, "oaia" neagra a familiei. Cateodata il considera un rival pe Bubu si are tendinta sa-l alunge.

Mare lui feblete e Sofia, ii e foarte draga si sta mai tot timpul langa ea. O mai iau pe Sofia si o pun pe un umar, iar pe Pufu pe celalalt umar si incepe sa se gatuiasca si sa strige dupa "ţulioală". Este smecheras, merge tiptil la Sofia si isi baga ciocul in pieptul ei si asteapta sa fie scarpinat. Dar ei sunt frati si nu pot face pereche, desi ar fi fost superbi impreuna.



Sofia a implinit un anisor

Trimis de marcel pe

Sofia, jucausa familiei, implineste astazi un anisor. Este cel de-al treilea puisor venit pe lume, este cea mai entuziasmata si mai curioasa de tot ce e nou si cu care s-ar putea juca. Mi-a fost greu azi sa ii fac poze, pentru ca a vazut aparatul foto si s-a gandit ca "JUCARIEEEEE!!!" si a tot incercat sa se urce pe el. In copilarie a fost destul de rebela si de galagioasa, ii trebuia tot timpul sa stea afara, tot timpul avea ceva de lucru sau de ros. Initial am crezut ca e baietel pentru ca ea urla cea mai tare. Acum sunt 99% convins ca e fetita pentru ca recent am avut niste probleme cu ea, in sensul ca isi dorea sa aiba oute si avea o atitudine cum ca ar fi in "calduri" si a trebuit sa o tin la un program de somn prelungit si cumva sa o descurajez.

Este o fire jucausa si ii place sa se joace. Si e o fire jucausa. Si place sa se joace. Nu stiu daca am mai spus, dar ii place sa se joace. Se foloseste de orice, jucarii din colivie, hartie, gulerele de la bluze, tot felu de decoratiuni. Orice obiect din jurul ei este subiect pentru explorare. Cand le introduc ceva nou, leguma, fruct sau ceva obiect in colivie, ma bazez pe ea ca va fi prima care va veni sa vada ce si cum, iar ceilalti vor prinde curaj si se vor familiariza mai repede. Dar e si motzul rautatilor, vara aceasta (cand au fost pe balcon) se ducea pe podea sau in tot felul de zone care nu erau chiar ok pentru ei si ceilalti o urmau.

Este si foarte cuminte, nu este agresiva deloc, nu am vazut-o niciodata sa provoace o cearta pentru un loc de dormit sau de mancat. Cand sta relaxata, isi ridica "mustatile" (penele din jurul jocului) si are o atitudine copilaroasa. Nu pot manca langa ea pentru ca e extrem de pofticioasa si i-ar trebui si ei; ma "ataca" daca ma vede cu un sandwich sau iaurt in mana si mai ales daca mestec ceva.

Ne intelegem foarte bine, mai nou sta sa o scarpin in jurul capsorului. Este foarte entuziasmata atunci cand are ocazia sa faca baie. Si ii place sa se joace.





Bubu a implinit un anisor

Trimis de marcel pe

Bubu, morocanosul de serviciu, implineste azi un anisor. Este al doilea puisor, mi-am dat seama ca a venit pe lume atunci cand auzeam doua ticaituri simultane in cuib. Cand am scos cojile de ou, Sally era in cuib si s-a crispat amenintator la mine si s-a lasat mai tare pe oua si pe puisori ca sa ii protejeze. Am fost usor ingrijorat ca nu cumva sa fi patit ceva cei doi puisor, dar dupa cateva ore i-am vazut din nou, sprijinindu-se unul de celalalt.

Bubu este mai mai morocanos de felul lui, la inceput nu ne intelegeam asa bine. Mai ales prin ianuarie, cand a avut usoare probleme digestive din cauza ca nu primea suficienta hrana. Sally se apucase de a doua tura de oua si doar Roby s-a mai ocupat cu hranirea puilor. Si a trebuit sa il sterg pe Bubu la fundic.

Dar pe parcursul anului am devenit cel mai buni prieteni, ii place sa stea langa mine si sa ma asculte cand ii fluier. Cand sta pe umar si nu ii zic nimic, se agita, caraie si da din aripi. Seara, cand ajung acasa, se urca pe peretii coliviei si ma urmareste cum ma misc in camera. Are un glas suav si incearca sa invete ce ii fluier. Febletea lui e Roby, ii canta sau ii cere sa-l scarpine; sau il prinde de mot sa-l enerveze si daca Roby il cearta, face pe nevinovatul.




Puiutul 1 ar fi implinit un an

Trimis de marcel pe

In noaptea dintre 3 si 4 decembrie 2011... stateam la televizor si ma hotarasem sa ma duc sa dorm. Sting televizorul si aud niste ticaituri din cuibul in care Sally si Roby aveau grija de oute. Stau, ascult si din cand in cand se tot aude. Era clar ca e ceva "dubios" in cuib, era un ticait al unei noi vieti.

Era Puiutul 1, inconjurat de doi parinti iubitori si de inca patru oute. Nu i-am dat niciodata nume, nu voi putea afla vreodata daca a fost fetita sau baietel. Dupa doua saptamani s-a stins din viata. Nu voi stii niciodata nici cauzele, pot doar sa presupun ca ar fi putut fi o toxinfectie alimentara sau un fel de dereglaj hormonal. Crescuse foarte repede, puisorii de nimfa cresc vazand cu ochii de la o zi la alta, dar comparativ cu ceilalti, Puiutul 1 crestea chiar mai repede. Acesta imi e singurul indiciu pe care il am. Oricum, inca ma mai gandesc ocazional la el, ar fi fost un puisor predominant de culoare neagra.

Aici are aproximativ 24 de ore. Din outul din stanga nu a iesit nimic, se vede si in poza ca avea un mic defect. In celalte trei, fratiorii lucrau de zor sa prinda viata si ei.

Am revenit... cred

Trimis de marcel pe

Am lipsit vreme de cateva luni. Am mai intrat ocazional, dar destul de rar. Motivele sunt diverse si... complicat.

Sper ca de saptamana viitoare sa reintru in mod constant, macar o data la 1-2 zile. Dar nu promit nimic.

V-a fost dor de familia mea? :cool: Momentan sunt un pic suparati pentru ca ai mei au inceput sa faca curatenie, dau cu tot felul de solutii pe ici colo si ii tin retrasi la mine in camera. Aveam in plan sa amenajez la mine in camera in asa fel incat sa ii pot lasa liberi... prin camera (slaba formulare, dar na, se intelege). Dar nu am reusit :( poate o sa mai incerc de sarbatori.

[youtube][/youtube]